Ursii care traiesc la Polul Nord sunt albi.
Dar iata ca printre ursii cei albi s-a ratacit intr-o buna zi, nu stiu cum, un urs cafeniu.
- Ia te uita!... Un urs murdar! striga o foca, si toate surorile ei incepura sa rada.
- Eu sunt curat. M-am spalat chiar azi-dimineata, spuse ursul nostru. Sunt frate cu ursii cei albi.
- Cine-i uratul asta care se crede frate cu noi? spuse cu dispret un urs alb, Si toti ursii albi ii intoarsera spatele.
Ursul cafeniu se aseza pe un sloi si incepu sa planga. Auzindu-l, un pinguin se apropie de el si ii spuse:
- Nu fi suparat! Vino cu mine! Il duse pinguinul intr-un loc ferit, ii dadu o bucata de sapun si il indemna sa se sapuneasaca. Bobanind, ursul se freca bine. Curand, blana se umplu de clabici stralucitori. Pinguinul nu-l lasa sa se calteasaca cu apa si-l trimese in mijlocul ursilor albi.
- Ce blana alba! striga un urs alb.
- Si ce mandu straluceste in soare! sopti altul.
Bietul urs cafeniu nu mai intelegea nimic. Dar era atat de bucuros de primirea pe care i-o facusera ursii albi, ca nici nu-si batu capul sa inteleaga.
Deodata insa, un munte de gheata se apropie de gheata pe care se jucau. Toti ursii albi sarira in apa , cu exceptia ursului cafeniu, care ramase sa salveze un pui.
Cand ajunse la malul de gheata se apropie de sloiul de gheata, clabucii de sapun disparusera si ursul nostru era din nou cafeniu...
- Esti un urs bun si viteaz, spuse mama ursuletului salvat. Crezi ca-mi pasa ca te stiu negru, alb sau cafeniu? Inima sa-ti fie dreapta, eu te judec dupa fapta.
De la acea intamplare, ursul cafeniu s-a bucurat de primirea tuturor ursilor albi.
(Vladimir Colin)
